Îngâmfatul Gheorghe şi apriga buzoiancă Sevastiţa

Din start vă spun, Andrei Gheorghe îmi e antipatic. Că deranjează, prin stilul său de a fi şi de a se comporta, mai ales după ce a scuipat nişte poliţişti. Mai ieri a comis-o din nou. Dumnezeu ştie la ce discurs al lui Vlădescu s-o fi gândit când a irosit fracţiunea de secundă necesară să evite lovirea maşinii care a frânat în faţa lui. Ăsta nu e un capăt de ţară. Nu ştiu foarte mulţi şoferi care să fi condus fără să-şi zgârâie sau să-şi tamponeze măcar o dată maşina. O femeie din maşina lovită de Gheorghe a primit însă îngrijiri medicale. Cine era doamna, o buzoiancă aprigă de-a noastră, doamna Sevastiţa Chioibaşu, care l-a băgat în belele pe prietenul Gheorghe. Cât a fost de grav şocul, asta doar medicii o pot constata. Cum era normal, poliţistul l-a pus să sufle în etilotest şi apoi l-a invitat la recoltarea de probe biologice, mai exact de sânge. O fi simţit ceva în aerul rece tras pe nas......Atunci a început show-ul, care a continuat şi a doua zi. ”Consider un exces impardonabil faptul că putem permite unui stat să decidă asupra corpurilor noastre. Am fost de acord cu orice probă biologică în afară de cea de sânge. Unde o să ajungem data viitoare? La prelevare de organe?”, a fost reacţia lui Gheorghe. Nu ştiu dacă urina sau saliva pot să ofere indicii despre consumul unor substanţe interzise, altele decât alcoolul. Dacă există alte posibilităţi de testare, de ce trebuie să umble statul cu seringa prin venele tale? E o problemă care ţine atât de respectul faţă de o persoană, cât şi de un aspect particular în anumite situaţii, cum ar fi, de exemplu, fobia faţă de obiecte ascuţite. Mărturisesc că mă încadrez în categoria celor care au o teamă organică de ideea de a mi se recolta sânge. Până şi grupa sanguină mi-am aflat-o de mare neagră nevoie cum se spune. Dar, revenind la seringile noastre, să spunem că Gheorghe este ditamai consilierul Ministrului de Finanţe. Nu vorbim depre Andrei Gheorghe cetăţeanul revoltat pe o lege greşită, ci de Andrei Gheorghe ”omul ministrului”. E o diferenţă esenţială, care transformă protestul civic într-o acţiune de intimidare. Nu cetăţeanul supărat Andrei Gheorghe a ieşit în faţa camerelor de luat vederi, ci înaltul funcţionar public Andrei Gheorghe. Argumentele lui nu transmit un mesaj de frondă, ci unul de lehamite faţă de lege. Pe el îl doare în cot de prevederile legale, doar lucrează la minister. Dar poate că aceasta este strategia lui de marketing, noua imagine pe care vrea să o imprime Ministerului Finanţelor ca şef al Departamentului de Comunicare. De nesimţire, de încălcare a legii, de nepăsare. |n ţara asta doar fraierii respectă legea. Doar lor li se ia sângele. Fraieri reprezentaţi aici de Sevastiţa, care l-a pus cu botul pe labe pentru infatuarea sa. Cât despre Gheorghe, îşi merită renumele de Gheorghe (cei crescuţi la ţară ştiu semnificaţia acestui nume).