Tusea sau junghiul?

Tusea sau junghiul?

Uriaşii berbeci electorali s-au opintit în ultimele zile pentru a urni candidatul propriei tabere, facând apel la toate mijloacele posibile şi imposibile, cuvintele urâte şi expresiile jignitoare făcând parte din arsenalul tuturor.

Ostentativ, ultimele zile de încrâncenată şi murdară campanie electorală pentru scaunul de la Cotroceni mi-am propus să nu le comentez. Un fel de acreală amestecată cu lehamite înconjoară lumea noastră imediată. Ca paharul cu otravă turnat în urechea lui Socrate, ni s-a livrat venin lingvistic. Din toate taberele. Aşa că mi-am încălcat propria mea hotărâre pentru a repeta că trăiesc vremuri triste de vulgarizare a limbii române. Dar când un om politic, de multe ori ministru, repetă cu o ură paranoică asemănarea unui candidat la preşedinţia României cu animalul din coteţ, pe care, Uniunea Europeană ne obligă să-l sacrificăm prin metode fantasmagorice, mă cuprinde greaţa. Ca să nu mai zic de expresia unui lider local cu antecedente de limbaj ce l-a catalogat pe contracandidatul şefului său drept « fătălău ».

Am încercat să înţeleg mizeria limbajului din lumea politică. Care nu mai are căpăstru, nici principii de bun simţ. Chestia cu România bunului simţ se lipeşte de noi ca nuca de perete. Necazul cel mare este că vulgaritatea în direct otrăveşte chiar echilibrul sufletesc întâlnit prin lumea noastră. Cuvintele disperate nu au efect decât pentru disperaţi. Din orice ţară ar fi. Repet (regretăm) că statutul de politician în România nu este asimilat şi cu demnitatea exprimării. Sunt, e adevărat, şi politicieni care au eleganţa oratoriei. Puţini, extrem de puţini! Sfidarea civilizaţiei vorbei, un mare păcat al acestui timp. Dar, pe ăştia îi avem, cu ăştia defilăm cum se spune.

La ora la care citiţi aceste rânduri, câştigătorul Prezidenţialelor este deja cunoscut, iar locatarul de la Cotroceni se pregăteşte să se mute cu căţel şi purcel. Românii au avut de ales între două rele : tusea sau junghiul. Unul cu un limbaj mai evoluat, dar cu mute lacune de exprimare inteligentă şi altul cu un comportament de şmecheraş, uneori bădăran în limbaj, dar mult mai stăpân pe situaţie. Indiferent de cel care va câştiga scaunul de la Cotroceni, opinia mea rămâne fermă : mai rău de atât nu are cum să ne fie.