Prietenul meu Omar Hayssam

Unii cred că au sărit rapid în pagina 3 la citirea unui asemenea titlu cu nuanţă de autodenunţ. Le recomand să tragă aer în piept şi să citescă rândurile de mai jos şi vor afla ce vreau să spun. Nu l-am cunoscut niciodată pe faimosul sirian Omar Hayssam şi regret asta (spre deosebire de alţi colegi din presa buzoiană care s-au întâlnit cu el alături de diferite oficialităţi, dar ăsta a fost norocul lor) Nu vreau să dezvolt asta, dar ce vreau să spun este că pe vremea când noi, jurnaliştii buzoieni de la o anumită publicaţie, scriam despre Omar Hayssam, deontologii actuali din presa centrală păpau milioane de euro publicitate de la sirian.
Noi arătam adevărata faţă a ferocelui arab, în timp ce ei primeau cadouri scumpe şi excursii, inclusiv în Irak. Spuneam că nu l-am cunoscut şi regret acum când constat că este principalul agent electoral al campaniei electorale. Ce n-aş da să fi avut şi eu o fotografie cu Omar pe undeva pe la Buzău, la un picnic sau la un festin vânătoresc. De ce să-mi fie ruşine, m-aş fi mândrit cu asta, acum, când aflu că a fost omul lui Ion Iliescu, omul lui Traian Băsescu, omul serviciilor secrete şi omul care a reuşit să învârtă pe degete toată justiţia română apoi s-a făcut nevăzut prin nisipurile mişcătoare ale peninsulei Arabice. Câtă putere a avut omul ăsta de a manipulat cei mai vânjoşi preşedinţi postrevoluţionari !

N-am avut norocul ăsta să-l cunosc, dar măcar pot să mă autointitulez prietenul lui Omar pentru că am scris despre el sute de pagini, despre aface-rile şi prieteniile sale, încât ar putea să mă considere „prieten în contumacie“. Indiferent dacă el a avut de-a face numai cu oameni de paie, cazul Omar Hayssam are toate şansele să intre în manualele de istorie a României ca fiind unul exemplar pentru functionarea instituţiilor statului într-un caz dovedit de terorism. Faţă de acestea, cazul devine exemplar prin proporţiile sale tragicomice uriaşe ale acestui personaj. Ei, şi dacă va ajunge în manualele de istorie, ce era dacă aveam şi eu măcar o poză cu el, să o arăt urmaşilor?! N-am poză, dar am scris despre el, fapt dovedit, şi pot să mă consider prietenul celui care i-a înfundat pe Iliescu şi Băsescu.